Avizul de mediu pentru un parc fotovoltaic: procedura reală, pas cu pas

Aproape fiecare dezvoltator de parcuri fotovoltaice pune aceeași întrebare, în aceeași formă: „de unde iau avizul de mediu?". Este o formulare care pare banală, dar ascunde prima capcană de calendar a proiectului — pentru că avizul de mediu nu se ia, ci se parcurge o procedură, iar rezultatul ei depinde aproape în întregime de ce depui la prima depunere.

De ce „aviz de mediu" este, de obicei, termenul greșit

În vorbirea curentă, „avizul de mediu" acoperă trei acte diferite, cu regimuri diferite. Distincția nu este o subtilitate de jurist: ea decide ce depui, unde și când.

• Avizul de mediu — se emite pentru planuri și programe (de exemplu un PUZ), în procedura de evaluare de mediu, nu pentru proiectul de investiție în sine;
• Acordul de mediu — actul administrativ emis pentru proiecte, la finalul procedurii reglementate de Legea nr. 292/2018;
• Decizia etapei de încadrare — actul prin care autoritatea stabilește dacă proiectul necesită sau nu evaluarea impactului asupra mediului.

Pentru un parc fotovoltaic depus ca proiect de investiție, actul relevant este, cel mai adesea, decizia etapei de încadrare — iar dacă aceasta impune continuarea procedurii, acordul de mediu. Certificatul de urbanism folosește de regulă formularea generică „act de reglementare emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului": ce anume se emite se stabilește în procedură, nu înainte de ea.

Unde se încadrează un parc fotovoltaic

Instalațiile industriale pentru producerea energiei electrice se regăsesc în anexa nr. 2 la Legea nr. 292/2018. Consecința practică este importantă: impactul semnificativ nu se prezumă. Autoritatea analizează proiectul caz cu caz, în etapa de încadrare, în funcție de amplasament, de dimensiunea investiției și de cumulul cu alte proiecte din zonă.

Asta înseamnă că rezultatul nu este predeterminat de tehnologie, ci de amplasament și de calitatea documentației. Două parcuri de aceeași putere, la câteva zeci de kilometri distanță, pot primi decizii diferite — și este exact motivul pentru care un memoriu „copiat" de la un proiect anterior este o economie scumpă.

Procedura, pas cu pas

1. Notificarea și memoriul de prezentare. Se depun la autoritatea pentru protecția mediului, împreună cu planul de amplasament, extrasul de carte funciară și planul topografic.
2. Evaluarea inițială și etapa de încadrare. Autoritatea verifică amplasamentul, analizează proiectul în comisia de analiză tehnică și asigură informarea publicului, potrivit procedurii.
3. Decizia etapei de încadrare, cu două rezultate posibile:
   • fără evaluarea impactului — proiectul continuă pe baza măsurilor propuse în memoriu;
   • cu evaluarea impactului — se solicită un raport privind impactul asupra mediului, urmat de consultarea publicului. Acesta este scenariul care adaugă luni de calendar.
4. Emiterea actului de reglementare, cu condițiile impuse de autoritate.

Ce conține, de fapt, memoriul de prezentare

Memoriul se întocmește după conținutul-cadru din anexa nr. 5.E la Legea nr. 292/2018 și acoperă, în esență: descrierea caracteristicilor fizice ale întregului proiect, amplasarea acestuia, efectele posibile asupra factorilor de mediu, măsurile de monitorizare propuse și legătura cu celelalte acte de reglementare ale proiectului.

Două situații cer conținut suplimentar, iar ele sunt exact cele omise cel mai des:

• pentru amplasamentele aflate în vecinătatea unei arii naturale protejate de interes comunitar, memoriul cuprinde suplimentar distanța până la sit și coordonatele proiectului în sistem Stereo 70;
• pentru proiectele care se realizează pe ape sau au legătură cu apele, se preiau datele din planurile de management bazinal — starea corpurilor de apă și obiectivele de mediu asociate.

Natura 2000 — situația care schimbă calendarul

Dacă amplasamentul intersectează un sit Natura 2000, procedura impune și un studiu de evaluare adecvată, în condițiile OUG nr. 57/2007. Investiția nu este interzisă prin simplul fapt al intersecției — dar evaluarea este mai strictă, iar măsurile pentru speciile și habitatele desemnate devin obligatorii.

Ce decide, în realitate, durata procedurii

Ordinea de mai jos reflectă ce cântărește cel mai mult în practică:

1. Amplasamentul. Ariile protejate, vecinătățile sensibile și cumulul cu alte proiecte din zonă sunt factorii care schimbă procedura, nu puterea instalată în sine.
2. Calitatea memoriului. Un memoriu incomplet nu produce, de regulă, o decizie negativă — produce cereri de completare. Fiecare rundă înseamnă săptămâni pierdute, și este singura variabilă pe care o controlezi integral.
3. Corelarea cu restul dosarului. Datele din memoriu trebuie să corespundă cu cele din documentațiile pentru celelalte avize și cu dosarul D.T.A.C. Un act obținut pe date care nu se regăsesc în documentația de autorizare se corectează prin reluarea unei proceduri, nu printr-o rectificare.

Din 2025, OUG nr. 31/2025 a introdus termene ferme pentru instituțiile avizatoare și posibilitatea aprobării tacite pentru avizele neemise în termen. Este un instrument real de deblocare, dar nu o scurtătură: invocarea aprobării tacite mută răspunderea către beneficiar, proiectanți și executanți și se analizează juridic, pe caz concret.

Greșeli frecvente

• A trata memoriul ca pe o formalitate. Este documentul pe baza căruia se ia decizia de încadrare. Un memoriu superficial nu scurtează nimic — declanșează completări.
• A începe procedura de mediu prea târziu. Actul de reglementare de mediu este parte integrantă din dosarul de autorizare; fără el, D.T.A.C.-ul nu se poate depune.
• A nu verifica ariile protejate înainte de achiziția terenului. Cea mai scumpă verificare omisă din tot lanțul.
• A depune documentații necorelate. Memoriul de mediu, documentațiile pentru celelalte avize și D.T.A.C.-ul trebuie să descrie același proiect, cu aceleași cifre și aceleași coordonate.